Întreabă un Antreprenor – LOREDANA PADUREAN – Associate Professor Innovation and Entrepreneurship Northeastern University

06 mart. Întreabă un Antreprenor – LOREDANA PADUREAN – Associate Professor Innovation and Entrepreneurship Northeastern University

Interviu video aici

Întrebări UPBizz:

1. 1. 1. Cum te descrii în câteva cuvinte? 

         Sunt Loredana Pădurean, născută în inima Transilvaniei, județul Sălaj. În prezent, sunt profesor universitar în Boston, unde predau inovație, antreprenoriat și leadership. De asemenea, sunt profesor executiv la MIT Sloan, unde lucrez cu lideri din marile corporații, directori și CEO-uri, ajutându-i să navigheze provocările din business-ul modern.

          

      2. Spune-ne câteva lucruri despre perioada studenției. Dacă ai putea (având experiența de acum), ai face ceva diferit? 

         Îmi place foarte mult întrebarea asta! Dacă aș putea face ceva diferit? Aș schimba aproape tot. Știu că se spune adesea să nu regretăm deciziile din trecut, dar eu nu sunt de acord. Cred că este important să reflectăm asupra alegerilor făcute, să învățăm din ele și să evităm să repetăm aceleași greșeli.

         Primul lucru pe care l-aș schimba ar fi școala si subiectul pe care l-am ales. Am studiat la Babeș-Bolyai – o universitate excelentă – dar nu am urmat ceea ce îmi doream cu adevărat.

         După ce am terminat liceul pedagogic (acum un milion de ani! 😊), visul meu era să fac actorie și film. Însă, în cultura generației părinților mei, asta nu era o opțiune serioasă. Așa că am ales o facultate „respectabilă” – științe politice și studii europene – care, sincer, nu mi-a plăcut deloc. Nu aveam nicio pasiune pentru acest domeniu și, din cauza asta, m-am îndepărtat mult de școală și de procesul de învățare. Sfatul meu e sa faci ce vrei tu, ce te pasioneaza cu adevarat. Si daca nu te pasioneaza nimic, alege un profil foarte general si o sa gasesti ce te pasioneaza cu adevarat.

       

      3. De ce antreprenor și nu salariat? 

         Eu sunt ambele: și antreprenor, și salariat. Așa a fost toată viața mea. Momentan, sunt profesor universitar, dar sunt și consultant, având propria mea afacere. Ambele îmi oferă multă independență, iar dacă întrebi majoritatea antreprenorilor, îți vor spune că preferă să facă lucrurile în felul lor.Dar imi place enorm să fiu profesor universitar. Între 2015 și 2022 am făcut parte din echipa de fondare a unei universități noi, ASIA SCHOOL OF BUSINESS, fondata în colaborare cu MIT Sloan in Kuala Lumpur, Malaysia. Acolo am fost prodecan, iar pentru mine a fost o experiență profund antreprenorială. Chiar dacă oficial eram angajată, practic am construit o școală de la zero, gândind ca un antreprenor în fiecare etapă.

       

      4. Cum ai ales ideea de afacere? 

         Înainte să devin profesor universitar, am avut nouăsprezece joburi – și multe dintre ele au fost în antreprenoriat.

         Prima mea experiență antreprenorială a fost în România, unde, împreună cu cea mai bună prietenă, am înființat o firmă de evenimente și fashion. A fost o idee de pasiune, dar fără experiență – aveam mult entuziasm, dar nu știam cum să facem bani.

         A doua aventură antreprenorială a fost în Elveția, unde am preluat împreună cu asociatul meu o stațiune de schi care dăduse faliment. În doi ani și jumătate, am reușit să o repunem pe picioare. De data asta, știam economie, contabilitate, dar nu aveam nicio pasiune pentru domeniu – nu-mi place muntele, schiul sau iarna, însă știam cum să fac bani.

         A treia experiență a fost în Malaezia, unde am fost parte din echipa care a fondat o școală de afaceri. Deși nu a fost investiția mea, a fost o experiență antreprenorială incredibilă, pentru că am avut atât pasiunea, cât și competențele necesare.

         Ce am învățat? Uneori, oamenii încep o afacere din pasiune, dar fără expertiză. Alteori, o încep pentru că au competențe, dar fără entuziasm. Cel mai bine este să găsești un punct în care cele două se întâlnesc – unde pasiunea și experiența converg.

       

      5. Care au fost riscurile asumate la început? 

         Riscurile diferă de la o afacere la alta. Prima mea afacere am început-o, sincer, pentru că nu mi-am găsit un job. Nimeni nu voia să mă angajeze, așa că m-am angajat singură. Acum douăzeci de ani, dacă nu aveai un loc de muncă „serios”, asta era privit ca un eșec.

         Evident, riscurile financiare sunt mereu prezente. În prezent, sunt la a patra afacere, o companie de consultanță, iar cel mai mare risc nu este banii, ci oamenii. Cel mai important lucru este cu cine lucrezi – pe cine angajezi, cum îi selectezi, cum îi gestionezi. Am învățat că trebuie să fii aproape obsesiv când vine vorba de echipa ta.

         Această experiență m-a inspirat să scriu o carte despre provocările lucrului cu oamenii. Se numește The Job is Easy. The People Are Not, iar în curând va avea și o versiune în limba română – nu o simplă traducere, ci o carte complet nouă, adaptată realităților locale.

       

      6. Ai avut un mentor cu rol definitoriu în ceea ce faci astăzi? 

         Am avut mai mulți mentori, dar vreau să vorbesc despre doi, care mi-au influențat traiectoria în moduri complet opuse.

         Primul a fost, paradoxal, cel mai toxic om pe care l-am cunoscut vreodată. Fără să-și dea seama – și fără să-mi dau eu seama la început – a devenit un mentor despre cum nu vreau să fiu. De multe ori, când ne gândim la mentori, îi vedem ca pe niște persoane demne de respect și admirație. Dar uneori, cea mai mare lecție vine din a privi pe cineva și a spune: Nu vreau să fiu așa.

         Al doilea mentor a fost opusul absolut: o persoană extraordinar de calificată, umilă, integrativă, modestă. Era exact ce nu sunt eu din fire și m-a ajutat să înțeleg cât de valoros este să ai un mentor diferit de tine.

         Cred că cel mai important lucru atunci când îți alegi un mentor nu este să găsești pe cineva care seamănă cu tine, ci pe cineva de la care poți învăța. Însă, la finalul zilei, nu trebuie să devii copia nimănui – autenticitatea costă mult mai puțin decât să joci un rol în fiecare zi.

       

      7. Ce era diferit după primul an de business? 

         Primul an de afaceri seamănă mult cu o expediție în junglă. Dacă veți citi cartea mea când va apărea, veți vedea exact această analogie. Este o aventură în care nu știi ce faci, nu știi în ce direcție să o iei, iar singura constantă este nevoia de adaptare.

         Unul dintre cele mai importante lucruri în acest prim an este cu cine te asociezi. Trebuie să fii extrem de atent la partenerii și colaboratorii tăi. De asemenea, este esențial să nu cari prea multe „bagaje” după tine – adică să nu faci investiții prea mari de la început. În carte, avem o expresie care rezumă acest principiu: nu căra prea mult după tine. Ai nevoie de un set de unelte simple, flexibile și ieftine, pentru că în primul an, mai mult decât orice, îți trebuie un „machetă” – ceva care te ajută să tai rapid prin haos.

         Când vine vorba de investiția inițială, depinde. În primul meu start-up, investiția inițială a fost zero. Nu doar că nu am investit bani, dar nici nu am câștigat nimic în primul an. Am dormit în birou, pentru că era singurul spațiu pe care ni-l permiteam. A fost incredibil de greu și cred că trebuie să fim sinceri despre asta: poveștile antreprenoriale sună motivațional, dar realitatea este că mulți nu rezistă.

         Am făcut foarte multă cercetare pe antreprenoriat și inovație și, apropo, urmează să lansez o nouă carte pe acest subiect. Este un proiect la care am lucrat împreună cu un coleg de la MIT și va fi o carte de benzi ilustrate – un format inovativ, care face procesul de învățare mult mai captivant.

       

      8. Ce înseamnă un eșec în afaceri? 

         Eșecul în afaceri depinde de cum îl privești.

         Dacă vorbim strict economic, un eșec înseamnă că nu reușești să-ți recuperezi investiția sau să obții profit. Din această perspectivă, eșecul este un rezultat matematic: ai investit și nu ai câștigat nimic.

         Dar dacă ne uităm la eșec dintr-o perspectivă mai filozofică, eu cred că eșuezi cu adevărat doar atunci când nu ai învățat nimic. Poate fi un eșec într-o afacere, într-un job, într-o relație – orice ar fi, atâta timp cât înveți ceva din acea experiență, nu ai pierdut.

         Cel mai important lucru este să te asiguri că nu repeți aceeași greșeală de două ori.

       

      9. Transmite-ne 3 pași/sfaturi pe care le consideri esențiale în demararea unei afaceri. 

         Nu supra-investiți și fiți frugali la început.

         Este esențial să începeți cu resurse minime și să evitați angajările excesive. Frugalitatea vă oferă flexibilitatea necesară pentru a vă adapta rapid la piață. În faza inițială, viteza de reacție și adaptabilitatea sunt mult mai importante decât investițiile mari.

          

         Acceptați că produsul inițial nu va fi produsul final de succes.

         Nicio mare companie nu a avut succes cu exact produsul cu care a început. Evoluția este inevitabilă, așa că trebuie să rămâneți deschiși la schimbări și să îmbunătățiți constant ceea ce oferiți.

          

         Ascultați consumatorul, dar mai ales OBSERVAȚI-L.
         

         Nu întrebați direct clienții ce își doresc – de multe ori, nici ei nu știu exact. În schimb, observați-i cu obsesie, analizați comportamentul lor și înțelegeți nevoile lor mai bine decât le înțeleg ei înșiși. Aici se află cheia succesului!

    

   CURIOZITĂȚI DIN PARTEA STUDENȚILOR:

    

   • Care a fost parcursul dumneavoastră din liceu, studenție până în punctul în care ați ajuns profesoara? 

   În prezent, sunt profesor la Northeastern University din Boston, o școală pe care o ador, și predau și ca profesor executiv. Însă parcursul meu profesional nu a fost deloc unul liniar – dimpotrivă, a fost plin de explorări, schimbări și momente de revelație.

    

   Am avut 19 joburi înainte să ajung profesor universitar. Am fost educatoare, am lucrat în transporturi, am vândut geamuri termopan, asigurări de viață (în plină criză financiară – o idee nu tocmai inspirată), am fost hotelier… am încercat aproape orice. Și, deși a părut un drum haotic, fiecare experiență mi-a oferit lecții valoroase.

    

   • Aţi avut un moment de “trezire” în care v-aţi dat seama ce vreţii să faceţi în carieră? Daca da, puteţi detalia?

   Momentul meu de „Aha”

   În facultate, nu aveam niciun plan clar de carieră. Visam la actorie, poate regie de teatru, dar realitatea m-a dus în cu totul altă direcție. După ce prima mea afacere a eșuat, mi-am dat seama că nu înțeleg bine economia și m-am decis să mă întorc la școală. Am ales un master în Elveția, însă programul era haotic, dezorganizat, iar într-o zi, asistenta programului a venit să ne motiveze, dar a făcut o treabă atât de slabă încât, în sinea mea, am zis: „În trei luni, îți iau jobul.” Și exact asta s-a întâmplat. Am devenit managerul programului, apoi director de marketing și am transformat acel program într-un succes.

    

   Finalizând masterul cu una dintre cele mai mari note și o teză deosebită, profesorii mei mi-au sugerat să mă gândesc la un doctorat. Inițial, ideea mi s-a părut absurdă – eu, doctorat? Toți profesorii pe care îi văzusem erau bărbați serioși, de 60 de ani, care citeau monoton din cărți. Nu mă regăseam în acest model.

    

   Totuși, am aplicat pentru o bursă de la Fundația Națională de Cercetare a Elveției și am câștigat o finanțare de 70.000 de dolari, care îmi permitea să studiez la orice universitate din lume. Așa că, fără să știu prea multe, am căutat pe Google cele mai bune școli și am aplicat la MIT și Harvard pentru programe de vară. Am fost acceptată și am ajuns în lumea academică la un nivel la care nici nu visam.

    

   Al doilea moment de „Aha”

   La MIT, am intrat la un curs de macroeconomie predat de profesorul Roberto Rigobon. A fost o experiență incredibilă – omul acesta sărea pe catedră, arunca cu cretă, vorbea în spaniolă, făcea glume, cânta în timp ce explica concepte economice complexe. Mi-a schimbat complet perspectiva asupra predării.

    

   M-am dus la profesorul meu și l-am întrebat: „Cum poate cineva să predea așa?”

   Răspunsul lui m-a marcat: „Poți preda cum vrei, atâta timp cât știi ce vorbești și ești calificat. Predarea este o experiență personală.”

    

   Atunci am realizat că problema mea nu era că nu-mi găsisem vocația, ci că nu-mi găsisem o profesie în care să pot fi eu însămi. Îmi doream un loc unde să-mi pot folosi personalitatea, unde calitățile și defectele mele să aibă sens. Și am descoperit că predatul este o scenă, că există o doză de actorie și performance în a fi profesor universitar.

    

   De-a lungul anilor, am ținut peste 30-40 de keynote-uri internaționale și am realizat un lucru esențial: autenticitatea este importantă, dar nu este suficientă. Aspirația nu este doar să fii autentic, ci să devii cea mai bună versiune a autenticității tale.

    

   A fi autentic nu înseamnă că, atunci când ai o zi proastă, trebuie să știe toată lumea. A fi cea mai bună versiune a autenticului tău înseamnă că, atunci când ai o zi proastă, doar tu știi asta. Iar ceilalți te văd la fel de implicat și profesionist ca în orice altă zi.

    

   • 3 obiceiuri esențiale care vă ajută zi de zi:

   Auditul sistemului nervos – conștientizarea echilibrului

   Când am scris The Job is Easy, The People Are Not, ieșisem dintr-un burnout sever, atât fizic, cât și mental. Mi-am dat seama că îmi iubeam jobul atât de mult încât ajunsese să mă distrugă. După ce m-am întors din Asia la Boston, mi-am promis să nu mai ajung niciodată în aceeași situație.

    

   Așa că, în fiecare vineri dimineață, fac un audit al sistemului meu nervos. Mă întreb: A fost o săptămână epuizantă? Am echilibrat munca cu activități de relaxare? Dacă nu, fac ceva intenționat pentru a mă reechilibra – ies la o plimbare în natură (chiar dacă nu-mi place), fac exerciții fizice (chiar dacă nu am chef). Știu că aceste mici acțiuni mă ajută pe termen lung.

    

   Îmbrățișarea introversiunii

   Sunt o persoană extrem de introvertită. Deși jobul meu presupune interacțiune constantă, în interior mă încarc cel mai bine în momentele de liniște. Așa că îmi respect această nevoie și îmi ofer timp pentru mine, fără să mă simt vinovată că nu sunt mereu „activă” social.

    

   Lupta cu dependența de ecrane

   Un obicei pe care încă încerc să-l corectez este timpul excesiv petrecut pe ecrane. În casa mea, televizorul era mereu pornit, iPad-ul deschis, telefonul activ – și, din păcate, petrec prea mult timp pe Instagram. Știu că trebuie să reduc acest obicei și lucrez la asta, conștientizând mai mult nevoia de deconectare digitală.

    

   • Care credeți că sunt tendințele în tehnologie? În următorii cinci, zece ani?

   Nu știu dacă acesta va fi neapărat un trend dominant, dar mi-ar plăcea să văd mai multă tehnologie în sănătate, ca o metodă de reducere a costurilor pentru pacienți.

    

   În Statele Unite, sistemul medical este un dezastru – comparabil cu cel din țările în curs de dezvoltare. Paradoxal, este și una dintre cele mai avansate țări în ceea ce privește cercetarea medicală. Asta creează o discrepanță uriașă între inovație și accesibilitate.

    

   Un exemplu fascinant este miniaturizarea echipamentelor medicale. Deja există dispozitive portabile care permit realizarea unor endoscopii sau ecografii prin conectarea la un smartphone. Datele sunt transmise instantaneu către spitale, oriunde în lume. Astfel de soluții ar putea revoluționa medicina, făcând-o mai accesibilă pentru toți.

    

   Dar, în final, trebuie să ne întrebăm: Pentru ce vrem să folosim tehnologia? Pentru a face mai mulți bani și a ajunge pe Marte? Sau pentru a rezolva problemele reale de pe Pământ?

    

   Eu cred că obiectivul principal ar trebui să fie investiția în planeta noastră, pentru că aici trăim și aici trebuie să găsim soluții. Și, sincer, nu avem alternativă.